Chiftelute din piept de pui (delicioase!)


Recunosc ca nu eu am gatit aceste minunate chiftelute rumenite si aurite in ulei, dar nu pot sa nu o laud pe Miha, verisoara mea, care e o minunata sursa de inspiratie pentru unele dintre retele de pe acest blog (vezi si checul de ciuperci). Eu le-am fotografiat, ea le-a preparat, iar de mancat a mancat cine a apucat din familie. Prepararea ia ceva timp, munca e pe masura, dar gustul e suficient de apetisant sa merite efortul. Mai jos va dau reteta general valabila in familia Miron, ca sa nu se supere nimeni ca dau retete intr-o casa sau alta... "La famiglia", deh!

Ingrediente: 800 g piept de pui, 2 morcovi, 1 ceapa mare, 1 cartof crud, 2 felii de paine inmuiate in lapte, 2-3 oua, marar, 2-3 catei de usturoi, faina cat cuprinde, ulei din belsug si condimente (sare, piper si alte asemenea).
Acum, o sa va spun sincer: robotul de bucatarie face treaba foarte buna, dar cand vad pasta aceea ca un piure din care nu mai disting nici carne, nici legume, parca tot un fan al masinii de tocat clasice raman si in ziua de azi. Voi faceti cum vreti – in functie de timp sau de nostalgii ale gustului. Taiati bucatele mai mari carnea, morcovul, cartoful, ceapa, painea si usturoiul, apoi dati-le la masina sau la robot. Dupa aceea, verificati consistenta pastei obtinute. Daca ati tocat carnea la robot, veti avea mai multa nevoie de faina, pentru ca in compozitie scapa si cam multa apa. Daca ati apelat la masina, va veti delecta cu bucatele mai mari de carne si cu o consistenta un pic mai solida, si, evident, cu o savoare aparte a chiftelutelor. Consistenta pastei trebuie ajustata din faina si oua: amestecati bine ouale, apoi adaugati faina pana cand simtiti ca pasta este usor inchegata, dar nu foarte tare (adica sa nu faceti chiftelute-beton!). Apoi puteti adauga marar (aproape indispensabil) si condimenta cu sare, piper si alte mirodenii.
Incingeti ulei, intr-un ceaun (de dorit sa fie ceaun si nu tigaie, pentru ca chiftelutele sa stea cufundate in ulei) si pudrati-va mainile cu faina. Faceti bilute, perisoare, chiftelute sau ce vreti voi, apoi aruncati-le in uleiul incins. Lasati-le sa se aureasca, apoi scoateti-le.
Spre final, adica de pe la transa 4 incolo, chiftelutele nu or sa mai fie aurii, ci maronii, dar nu va faceti probleme. E doar din cauza ca uleiul s-a cam blazat si a uitat sa fie "pictorial-artistic" - mancarea va fi chiar mai buna!
Ce sa va mai zic? Scurgeti chiftelutele pe servetele, ca sa fie mai putin uleioase, apoi serviti-le cu piure si castraveciori murati, iar cine prefera – cu o bere langa.

4 comentarii:

  1. ce frumos ai descris reteta!>:d<
    mi-ai facut pofta,o sa fac si eu in curand,ca' n-am facut de mult;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt la serviciu....ma uit la chiftelute si saliviez.As manca si farfuria in momentul asta! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Mmm, da, asta-i problema cu chiftelutele astea, poti sa mananci oricate si oricand. ca pe seminte:) nu degeaba mi se spunea cand eram mica "madam chiftea":) Iar cand ti-e foame, nu mai vorbesc... Multumesc pentru complimente;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi s-a facut asa foame de la fotografia asta! Si asa de dor de chiftelele facute de ai mei!

    RăspundețiȘtergere

 

Aboneaza-te

Reclame

Anunturi