Cursul culinar si despre cursuri profesionale, in general

Mai tineti minte cand v-am spus ca ma apucasem de un curs culinar? Ei bine, acum as fi fost "in examene" daca m-as fi tinut de el. Nu m-am tinut.

Acum, sa ne intelegem, nu m-am dus acolo cu ideea de a documenta cum e sa faci un curs culinar in Romania, eu initial chiar visam sa imi iau o diploma si sa plec din tara, ca sa devin "chef" la un celebru restaurant din Anglia... (cred ca am luat-o de tot razna cu Jamie asta!)
Dupa prima saptamana de experiente cu teoria si practica, scopul meu acolo, la curs capatase un nou contur: stiam ca nu puteam sa rezist decat daca imi spun mereu ca sunt o jurnalista scriitoare sub acoperire, care va scrie niste povesti pline de culoare despre subsolurile fast-food-urilor, restaurantelor si despre oamenii care lucreaza in ele. Incognito printre cratiti.

Nici asa n-am mai rezistat mai mult de o saptamana. In total doua. Nu, evident ca n-am spus cine sunt si de unde vin si ce fac, si va asigur ca daca imi trag pe frunte o boneta turtita de bucatar nu se citeste pe mutra mea nici varsta, nici vreo preocupare speciala pentru studiu. Si pare ca am cu vreo zece ani mai putin, sincer... Greseala de documentare?

Ambitia mea a cedat repede si motivatia scrisului nu a mai reusit nici ea sa ma tina intr-un loc atat de plicticos si urat... In doua saptamani n-am mai vrut deloc nici o bucatarie, in nici o tara din lume, si ideea aia mai noua, de import, cu "ce cool e sa fii chef" s-a lovit de ideea aia mai veche, romaneasca, "bucatarii au patru clase si salariul minim pe economie"... In plus, o vreme o rarisem si cu blogul, ba chiar dezvoltasem ceva alergie fata de mancatul la restaurant. In schimb gateam acasa cu o frenezie rar intalnita: mi se parea ca bucataria mea mica si ingusta de bloc e locul cel mai minunat din lume!


In fine, acum, ca m-am exorcizat, si a trecut ceva timp de la povestea asta, sunt gata sa va povestesc lucruri. Am ajuns la trista concluzie ca "meseria" de bucatar in Romania, la fel ca orice alta meserie din tara asta, e undeva la coada lumii civilizate. Nu ca ar fi ceva diferit de alte domenii prin care m-am mai invartit.
Asa e peste tot. Stiu ca suna depresiv, dar e un adevar: scolile astea de meserii, fie ele de bucatarie sau fotografie ori de ikebana ori de design interior, sunt abia la inceput, fondurile de pornire minime, profesionistii care predau sunt, inca, profesionistii perioadei comuniste, breslele neformate sau pline de prejudecati... oamenii fac tot ce pot, dar dupa cum ii taie pe ei capul si in general pentru ca o scoala aduce profit. Logic. Profesionalismul insa e inca un cuvant indepartat de ideea de curs...

Ok, nu dau nici numele scolii, nici numele locurilor prin care m-am invartit, pentru ca as face rau inutil si nimeni nu merita sa-i iei in ras munca, oricat de putina ar fi ea.
Asta pentru ca voi mai scrie (nu azi) cateva articole despre ce trebuie sa comanzi cand mergi la restaurant si ce ar fi mai bine sa nu comanzi niciodata. Despre gatitul industrial si igiena. Despre analizele pe care trebuie sa si le faca bucatarii, despre uleiul "sanatos" de palmier care nu rancezeste niciodata...
Dar pana una alta o sa va dau doar un sfat legat de scolile acestea aparute in ultimul timp ca ciupercile dupa ploaie, din nevoia de muncitori "calificati".
Nu credeam ca, dupa 18 ani de studii, sa fiu eu cea impotriva mersului la "scoli", dar da, concluzia mea e clara:

...va tenteaza sa faceti un curs? Ganditi-va bine inainte: ce vreti, sa invatati meserie si sa lucrati sau sa luati o diploma care sa va ajute la emigrare ori sa va deschideti o firma?
Daca va intereseaza primul lucru, angajati-va direct in bransa. E valabil si daca vreti sa faceti un curs foto, unul de design interior sau orice alta scoala de un an-doi. Invatati singur, angajati-va direct si, in plus, luati si bani pe munca voastra. Daca aveti carte de munca, e la fel de valabila ca si o diploma, pentru ca si pe ea scrie in ce sunteti calificat.
Puteti evolua profesional chiar la locul de munca, iar daca va aratati muncitor si interesat veti fi avansat deoarece cunoasteti deja oamenii, iar la o noua angajare nu va va intreba nimeni ce scoala ati terminat daca veti dovedi ca aveti experienta.
Dar, daca vreti doar sa aveti diploma, mergeti la cursul cu pricina si... va doresc multa dragoste pentru domeniul ales. Nu-i usor sa lucrezi ca sa-ti platesi cursul si sa te si duci dupa munca sa mai muncesti putin, mai ales daca e vorba de ceva solicitant, precum statul in picioare.
Se zice ca la un curs faci cunostinta cu alti oameni ca tine care iti pot fi de folos ca sa intri in domeniu. Da, e drept: acolo, la curs, veti cunoaste multi alti amatori colectionari de diplome dintre care maxim 10% se vor tine mai departe de treaba.
Cat despre experienta umana, asta da, merita oricand: printre proprietarii de localuri si angajati, oamenii, ca in orice grup, sunt de toate felurile: si generosi, si hoti lenesi, si oameni entuziasti care vor sa faca ceva, si tineri naivi care isi cauta o meserie, si intelepti simpli, si prosti fuduli... Iar intr-un loc cu oameni simpli e chiar mai placut sa iti faci prieteni, caracterul omului e la vedere. Intelectualii isi disimuleaza mai bine prostia sau rautatea.

2 comentarii:

  1. eu lucrez in alimentatie. ma rog, am o functie care ma duce doar accidental prin laboratorul de productie, dar lucrez intr-o firma care produse mancare.

    nu spun asta ptr ca e firma unde lucrez, dar noi suntem maniaci cu curatenia si am fost prima si singura firma acreditata haccp din judet.

    dar astfel am ajuns si eu sa aflu ce se afla in spatele altor fabrici/restaurante/producatori. si cand nu prea mananc in oras spun ca e "defect profesional" ptr ca sunt ingrozita de ce se afla in marile bucatarii.

    din pacate nu este doar trist si foarte periculos. foarte periculos cand ptr meniul zilei (de ex) pui in vanzare carnea care sta sa expire sau deja a expirat. sau practici de genul: ce nu a trecut ieri, facem ciorba din el azi.

    si multe alte chestii marunte dar poate la fel de periculoase - oameni care lucreaza in maieu in bucatarie. Un mizilic ar zice multi, pe mine deja ma ia cu ameteala.
    Si inca o chestie - de cate ori ma duc intr-un loc sa manac incerc sa vad cum le arata mopul. Gradul de mizerie sau soiosenie al mopului imi spune multe despre ce se petrece acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine spus...UN MARE ADEVAR!

    RăspundețiȘtergere

 

Aboneaza-te

Reclame

Anunturi